Amintindu-mi de copilarie!

Cand am deschis pagina de facebook,am dat peste postarea zilnica a unui prozator si scenarist cunoscut,pe care eu personal,il apreciez mult.L-am si intalnit,m-a fascinat cat de frumos povesteste,te transpune in lumea lui…mi-aduc aminte ca il ascultam cu totii,intr-o seara frumoasa de vara,afara,pe terasa,in atmosfera aceea faina de sfarsit de canicula a zilei,cum povestea despre copilaria lui la tara,de intamplari amuzante petrecute si despre multe altele…mi-a ramas in minte episodul acela,pentru ca m-a facut curioasa cum scrie in cartile sale…pe atunci,nu stiu daca publicase primul sau roman,am inceput sa ii urmaresc blogul…si am ramas un cititor fidel al scrisului lui original!

Cum spuneam,am citit ce postase pe net si mi-am amintit de episodul acesta si de mine ,copil…la tara ! Percepeam viata la bunici in lunile de vacanta, asa cum e captata in versurile lui Blaga-Sufletul satului-Copilo,pune-ti mainile pe genunchii mei.

Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.

Aici orice gand e mai incet,

si inima-ti zvacneste mai rar,

ca si cum nu ti-ar bate in piept,

ci adanc in pamant undeva.

Aici se vindeca setea de mantuire

si daca ti-ai sangerat picioarele

te asezi pe un podmol de lut.

Uite,e seara.

Sufletul satului falfaie pe langa noi,

ca un miros sfios de iarba taiata,

ca o cadere de fum din stresini de paie,

ca un joc de iezi pe morminte inalte.

Exact asa , percepeam si eu viata si atmosfera din satul bunicilor,era mai calma ,mai poetica fata de zbuciumul si nelinistea orasului ! Amintirile mi se opresc la zilele de vara,cu ploile calde,cand ne balaceam cu picioarele  in apa de pe drum,la senzatia aceea faina de a merge cu talpile goale prin praful pana la glezna,in zilele toride ale verii,la nucul majestuos din vie, care ne proteja de soarele prea puternic al amiezii,unde stateam si visam , privind la cerul de un albastru pur si senin…erau zile magice de copii fara griji,cu rasete si jocuri haioase si cu oboseala aceea placuta,la sfarsit de zi,care iti dadea un somn profund plin de vise frumoase !
Bunicul,era un om bun dar cam aspru in vorba si ma cam speria…el era cu treaba,cu a fi mai linstiti in manifestari de copii…mie mi se parea nasol rau,mereu sa fim supravegheati,cand e joaca,ce si cand sa facem…cand ma suparam pe el,ca ne dadacea si ne dadea sarcini pentru fiecare,printre orele de harjoneala , le scriam alor mei scrisori imaginare sa vina sa ma ia mai repede acasa,ca nu mai vreau sa stau la tara,in vacanta..bineanteles ,ca nu veneau,ca nu le trimitea nimeni o scrisoare adevarata iar eu ramaneam cu amaraciunea mea de copil,cumva asuprit!Peste ani,cand el intre timp s-a stins,dupa o boala tare pacatoasa,care l-a secat de energie,mi-am dat seama ca il vedeam ,prin ochii de copil,distorsionat,pe cand el ne insufla niste valori si ne invata,prin exemple, cum sa fim mai ponderati,responsabili …le echilibra el pe toate,de fapt…dar,cum se intampla de multe ori,ca si copii percepem lumea tare diferit,majoritatea celor maturi de langa noi nu ne inteleg,ne razvratim,luptam sa evadam dintre ei,dar cand crestem si dam nas in nas cu viata,asa cum e ea,cruda de cele mai multe ori,te uiti in urma si realizezi ca ,aveau si ei dreptate,mai stiau si cei mari cate ceva bun …bunicii mei,au fost oameni care mi-au insuflat energie de a trai frumos,de a iubi natura,de ma bucura de viata..asa,prin felul lor simplu de a trai,de a munci…si asta zic,sa nu ii uitam niciodata , nici pe ei si nici copilaria aceea frumoasa traita cu ei , pentru ca daca ii pastram ca o amprenta in suflet,energia lor va ramane in eternitate…!
Asa este cu cei ce ii iubim,raman cu noi mai mult sau din pacate,mai putin,dar nu trebuie sa ne pierdem in tragedia lipsei lor materiale,pentru ca de fapt energia lor nu dispare,ramane mereu in suflete si dincolo de materia lumii de aici!
Amintirile copilariei sa nu le pierdem cu trecerea spre maturitate si mai ales sa ni le reactivam,cand maturi fiind,avem griji si tristeti; ca e bine,ca atunci cand ii avem pe cei de langa noi,sa ne amintim mai des ca se pot duce intr-o clipa  si apoi am putea regreta ca nu am spus mai multe,nu am facut destule..regretele nu prea isi mai au rostul dupa,prin simplul motiv ca nu au nici un efect benefic,asa ca hai sa fim mai atenti la ce avem printre amintirile frumoase de copii ,cine ne iubeste cu adevarat si cui ii pasa de noi , aici si acum !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s